E atâta liniște între mine și tine,
Cerul meu se scurge in mare,
Dacă aș putea aș vrea sa închid
Iubirea mea în al tău soare.

Nu mi-ai spus niciodata nimic,
Și niciodata nu-mi vei spune,
Așa mi-a fost mie de-lanceput sortit,
Să fiu venit pe lume fără să mai fiu ursit.

E atâta tăcere și liniște între noi,
Din mine o șoapta se naște,
Ființa te roagă sa-i dai numai ei
Și suflet și dor, fiindcă ți-e dragă.

Te chem în lumea mea, te chem să vii
S-atingi copacii străvezii
Să calci în iarba sufletului meu
Să-mi desenezi albastrul cer mereu.