poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6842 .



Aveți îndrăgostiți
poezie [ ]
Traducere de Mircea Cărtărescu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Leonard_Cohen ]

2009-05-15  |     |  Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian




Aveți îndrăgostiți,
n-au nume, și au vieți doar unii pentru alții,
și aveți camera, ferestrele și patul.
Să zicem că-i un ritual.
desfaceți patul, îngropați-i, înnegriți fereastra,
lăsați-i pentru-o generație sau două.
Nimeni nu va-ndrăzni să-i deranjeze.
Vizitatori tiptil vor trece pe lângă ușa încuiată,
pândind vreun sunet, un suspin, un cântec:
dar nu aud nimic, nici respirații.
Voi știți că nu sunt morți, fiindcă simțiți
în voi dragostea dragostei intense.
Copiii voștri cresc, vă părasesc,
Devin viteji soldați sau călăreți.
Tovarășii de viață mor, vă lasă.
Cine vă știe? Cine-și amintește?
Dar se petrece-un ritual la voi în casă:
Nu-i terminat: de mai mulți e nevoie.
Ușa spre-ndrăgostiți cândva se va deschide.
Odaia s-a schimbat într-o grădină deasă
cu mii de sunete, culori, mirosuri neștiute.
Patul e neted ca o delicată
napolitană de lumină albă.
În pat îndrăgostiții,-ncet, tăcut,
fac dragoste în mijlocul grădinii.
Au ochii-nchiși,
de parcă au monezi de carne peste ei.
Au buzele rănite de răni mai vechi, mai noi,
Și părul ei și barba lui amestecate-s.
Când îi sărută umărul încet
ea nu-și dă seama dacă al ei umăr
a dat sau a primit acel sărut.
Întreagă carnea ei e ca o gură.
El îi prefiră degetele peste mijloc
și-și simte al lui mijloc mângâiat.
Ea-l strânge mai aproape și brațul lui o strânge.
Când ea sărută mâna lângă gura
nu știe a cui mână o sărută,
oricum mai sunt atâtea sărutări.
Iar voi stați lângă pat, plângând de fericire,
cojiți cu grijă de pe ei cearșaful
privindu-i cât se mișcă de încet.
Aveți ochii în lacrimi, încât abia-i vedeți.
Vă dezbrăcați, cântați cu glas magnific
Fiindcă știți acum: e prima voce
de om care răsună în odaie.
Veșmintele devin viță-de-vie.
Suiți în pat, recăpătând un trup,
iar ochii-nchiși vă sunt cusuți la loc.
Creați o-mbrățișare și v-aruncați în ea.
Și singurul moment de dubiu dureros
e când vă întrebați câte mulțimi cu voi în pat au stat
dar un sărut și-o mângâiere vă spulberă
orice-ndoială.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!