Uite că ieri s-au rotungit
Patruzeci de Veri și Patruzeci de Primăveri
Și eu am început viața mea de la început
Pare că mă am născut doar ieri
Și n-au zburat aceste patruzeci de primăveri...
Și acum am rămas
Fără
Colț de casă și fără colț de masă...
Fără serviciu și fără o boare de sprigin...
Așa a dorit Dumnezeu să mă zbucium
Răstignit pe a Indulgenței Cruce
Atât cât mai pot duce
Căci eram de toată lumea în sat stimat
Și de părinți
Iubit și răsfățat și când am dorit atunci m-am însurat
Și la Drochia cu traiu m-am aranjat
Iar Domnul mi-a dar și un băiat precis gândit și calculat
Așa ca la un soldat primul să fie băiat...
Acum însă sunt și divorțat și betegit și aruncat
Așa ca
Hârbul peste hat
Dar Domnul și el e vinovat
Că di Cazanova m-a creat n-a chibzuit n-a calculat
N-a măsurat din toate plăcerile pământești...
Mă preocupă doar una
Să schimb femeele
Una câte Una...
Acum viața mea e mai rea ca mătrăguna și unica
Putere în viață mă reține și durere
Dragostea
Așteptată astăzi pentru mâine...
Acum îmi cresc băiatul singur
Cu asta mă ogăesc și mă mângâii băiatul
Îmi crește mândru și frumos și văd eu că
Toate durerile și munca mea nu sunt și n-au fost de
Prisos...
Așa mi-a fost Soarta nu pot s-o arunc...
Puterile mele de mut și-au pierdut sclipirea
Unii mă cred iar alți se râd de mine
Eu însă le trec
Pe toate la rând
În suflet plângând...