ATAT


Atat . . .

Asculta pasii mei,
sant urme ale trecerii pasilor tai.
Atat.

Asculta soaptele mele,
sant ecoul clipelor soaptelor tale.
Atat.

Asculta caderea ploii,
este epilogul gandurilor tale.
Atat.

Si asculta timpul,
este preludiul netimpului tau.
Atat.

Si doar cuvantul tardiv
mai tremura geana ochiului cel himeric,al tau.
Atat.

Sa mai fie oare-un inceput
Pentru tot ce nu mai poate fi decat “atat” ?! . . .