din perete-n perete mă întind ca o cârpă
să-ţi lustruiesc pantofii de şarpe

în jocul meu
eram doi copii nebuni ce s-au cunoscut sub
cearşafuri de carne
m-ai ridicat într-o mână ca pe un pahar cu wisky
pe care l-ai sorbit până la ultima bătaie de aripi

am călcat pe cioburile coastelor tale
te-am muşcat de buză şi sângele tău a plâns în
ochii mei albaştrii
te-am pictat pe peretele stâng al inimii mele în
culorile morţii
palmele mele au rămas încleştate sub semne de
unghii cioplite
în pielea mea s-au ascuns vânătăi
ca şi cum aş fi fost singura femeie curtată de un
şarpe cu plete

ca un cuţit m-am înfipt în carnea ochilor tăi
şi-am salvat amintirea acelei nopţi
din perete-n perete