Iubirilor mele


Cum de le-am iubit (pe toate?) cu-așa foc?
Zâmbetul lor de-acum nu-mi mai spune nimic,
Inima nu-mi mai tresaltă deloc
Și-nțeleg c-am fost, dar nu mai sunt rănit.

Ca un colecționar iubitor de iubire
În cutii de brocart le-am depozitat pe vecie.
Mă mai întorc la ele-n secretă tăinuire –
Inima nu-mi mai tresaltă, doar mintea le mai știe.

Sunt însă tânăr, încă, și-ador clipele-acele
Când ne sorbim șampania-n lumina lumânării!
În Panteonul tainic al iubirilor mele
Cutii neocupate și-așteaptă locatarii!