poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1923 .



omul care nu există
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Rostogol ]

2009-04-29  |     | 



1.omul care nu există
cel care se are pe sine
fără nume și adresă de buletin
care se impregnează cu destine ca o sugativă
ar fi putut să fie strungar de varice
sau tâmplar de burice
dar nu-i decât un vânător de articole în ziare


2.poate că este conștiința Conștiința conștiința
iar nu un ghem de mațe
care cântă rapsodia geamătului

3.uși încuiate
găleți cu lături
le înghite solemn
și toate zilele lui
cocoloașe muiate cu lacrimi

4.nu stie să semene nimănui

5.viața lui e o dungă de var
care îl avertizează cu stegulețe galbene să nu alunece din scaun
nu este precum a vânătorului care țintește haihui
cu săgeata din arc până îi cade cerboaica în brațe
o pradă moale

6.ar rămâne așa-
ca un lujer frânt
uitat pe câmp


7.viața lui e un fruct zemos
mușcă adânc
și cerul se îndoaie pe braț ca o jachetă de vară
iar vântul îi usucă șalele

8.de-ar coborî
să-și facă din lumină ceas de umbră
să odrăslească muguri de ciutură
și setea s-o spună direct
răcnind ca din gură de șarpe
nu cum se decojește un țipăt într-o sală de teatru
dintr-un pântece afluent

9.numai ce îndoaie sprânceana
și apele murdare se aruncă în șanț
albite de tencuială cărămizile vechi
se ridică din scaune și aplaudă câte două


10.lucrezi 3 schimburi la un nimic care se îngroașă
și numai cu fructele zgomotelor îi menții silueta
ajungi să vorbești cu limba perdelei
și umbrele tale nu se mai liniștesc
faci ce-ți place și vrei să placă și altora

11.se trezește pe o pernă de sare
îmbrăcat în zale de miel

12.tumefiat de așteptare
mușcă apa
iar dinții de flacără îi ruginesc și cad

a umblat ca păsările în vii
pentru o boabă de fericire amețit toată ziua

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!