am cunoscut-o la ultima lansare de carte din oraș
printre rafturi de praf și aripi bolnave de îngeri
purta în pântec un fluture mort
ce n-a îndrăznit să se nască
de teama ochilor noștri

m-a salutat politicos
a pășit prima treaptă
împiedicându-se-n gânduri aruncate pe jos
proteze și sâni dezgoliți de misterul
unei vieți monotone

sute de tălpi s-au aruncat în urma ei pe scări
să-i țină trena de păr
unghiile în teacă
gura închisă de fălci
trăsura la scară

de atunci mi-e amantă
se furișează seara în patul meu de lut
îmi mângâie trupul cu răsuflarea-i de gheață
până ajung la orgasm
o prind de gleznă și tace rotundă
din perete-n perete
mă zbat ca o târfă-ntre valuri de spermă
o sărut
îmi face cu ochiul de sticlă
apoi geme profund
mă excită
pe trup îmi scrie cu limba de șarpe
Nu acum…

au trecut sute de ani
de când moartea-mi provoacă orgasm