Zâmbet muşcat din sticlă spartă
Scrâşnea pisată prin orbite
O tuse ruptă-n piept
Cădea cu zgomot de pe masă
Şi mucezimea florilor din glastră
Le desfăcea coajă cu coajă
O pasăre albastră în dimineaţă
Şoptea în pleoape şi se zbătea să iasă
Un el, o ea, convulsii sub perdea
La o fereastră
Vibrând un şarpe-n coloana vertebrală
Ochi calcinaţi topeau noaptea în două
Tăcere, o îmbraţişare vinovată
Săruturi mute în odaia surdă
Pe duşumea pătată-n cioburi
Petale, un scaun invalid şi-o masă