în fiecare noapte
în fiecare zi am un coșmar
pe fiecare fir de păr albit
se naște câte un cuc

de câte ori ne privim în ochi
de atâtea ori îmi ia chipul
îmi închide simțurile
și cântă a singurătate

într-o zi
am vrut să-i smulg femeii iubite
un fir alb și
nu m-a lăsat

trebuia să renunțăm la cuvinte
să nu ne mai muște de obraji
să nu mai latre în noi
ne vor mânca sufletele

mă mușcă de gură tăcerea
cu dinții de limbă
merg anapoda pe bolta palatină
se hrănesc cu papile mucegăite

ies pe nas sforăind
unele se coboară pe gât în stomac
imaginea unei copilării ratate
am crezut că ne vom construi un sălaș al iubirii

în căușul a patru palme alăturate
tot timpul m-ai acuzat de lucruri inventate
iar cucul-pasăre de coșmar
se va așeza și în părul tău

de nu-l vom alunga
cu pietre
și cu iubire!