oamenii cu porți pe umeri

și cum se numără ele cuvintele de din inversul lor ca și cum niciunul an nu îi merge ceasul, ci doar crucea pe dinafară măsurând omul, să îl cuprindă ea, piatra, piatra din inima femeii, căci atât o mai rămas a fi fiind viu, în rest, mereu un următor fără sens, acolo, unde căpătâiul are lumina, când păsări prea roșii ating epiderma sufletului.

D

aicea crucea o poarta nichita, silisteanu e doar iosif din arimateea
am zis asha ramane

nu știu dacă se numără ceva nici dacă despre piatră e vorba Uneori scriu texte alteori duc aproape cuvintele să se vadă și strige Despre suflet nu scriu despre acesta încă NU

frate Iulian am umblat la drum și nu am văzut mai întâiul cel de al doilea rând....Aflând repede despre sfântul acela rog să nu umblăm la cele sfinte devreme ce încă sunt cuceritor al păcatului...ai zis așa rămâne

Mulțam omenește fiindcă ai aprins în noapte o trimitere spre aflarea despre mai multe despre Iosif

mă iartă, cuvintele fără suflet nu pot fi lăsate în poem. sau așa am citit eu, fiindcă răzbate trăire din vedrusri. mă iartă, mai ales că uite, am spus \"epiderma sufletului\", nimic mai mult, nu sufletul în sine. și la acest gând m-a trimis versul tău: \"nici-un semn pe drum nici paseri nici măcar un nasture care iată cum desprinde câmpul de un plasture Ce de paseri ies din rana...\" așa am simțit eu, nu mai mult. tac.

erata: versuri

Parca vad papusi din cirpa spinzurind pe sub luna aia de cinepa. Parca vad ca, oricite semne ar fi pe drum, ele n-au cum sa le vada. Da\' nu-nteleg de ce vine somnul, linistea si pacea, n-au motive sa vina...

Se pare ca viata lui Iosif din Arimateea s-ar fi sfarsit in robie la Mos Nu vreau. Dupa intalnirea cu steaua care-a rasarit, si-a vandut, incet, incet, toata bogatia, ca sa nu-i orbeasca pe oameni,intunericul. \"Datoria unui critic literar este sa rateze genul.\" (George Calinescu) . Adica, sa inchida toate lampile, si sa recreeze, pe intuneric, viata. Si opera.

nu contrazic nici-o vedere nici măcar șchiopătatul surd și atât de străin al semnelor Respect ce se întâmplă în această alergare a cuvântului și mă tem Așa încerc să învăț despre iubire
Ela
Adrian
Liviu

Frumos ton de elegie, un fel \"de dor si de alean\" razbate din versul asta Silistean. Nu zic ca nu \"aduce\" a Nichita, dar mie imi place mult. Este, totusi, altceva...
Mi se pare putin fortata inversiunea din \"și mă pe mine iar măsoară\" doar ca sa nu fie \"si iar pe mine ma masoara\", care are, intr-adevar o balba \"ma-ma\", dar parca tot suna bine.
Bobadil.

Da, o poezie foarte frumoasa care pe mine m-a ametit un pic dar e plina de silistean ceea ce o face autentica felicitari

va rog :)

mi-era dor de puțin răsfăț și sunt emoționat și fericit

foarte frumoasa poezie. mi-a placut. la fel si titlul. mi-a trecut o clipa prin fata ochilor un om cu o poarta pe umeri, trist si garbovit de greutatea portii. ar vrea sa i-o duca cineva, sau cel putin sa-l ajute, dar stie bine ca e poarta lui si ca trebuie i-o poarte el.

....am observat tot căutând că sunt foarte puține aproape inexistente spațiile prin care ai umblat și ai lipit etichete Iată cum FE aduce mirare poporului căutător dar o mirare așteptată de foarte mult Dacă tu ai spus că-ți place textul acesta sunt din nou fericit Știu că ești orădeancă și ingineră și că de 7 ani promiți o cură de slăbire O lasă pe sărăcie fiindcă Domnul te iubește și așa Imaginea închipuită de tine are liberă trecere și prin gândurile mele dar este numai una dintre căile lor
sunt onorat