ora 13:00

deasupra trosnesc crengi roase de cari:
îngeri obezi încep să plouă
din veneţii iluzorii cupluri obosite
se retrag în carapace ţipând
de moarte
îşi fardează obrajii cu pene roase la vârf şi înnegrite


monolog trist: el s-a stins,
să ne aprindem o ţigară


ora 2:oo

iadu e pe scenă nu pe pământ,
ne cântă, falsează şi îşi dă foc ghitării
iar noi dansăm cuvintele
stoarse din caietul cu versuri izbite pe podea

ne îmbătăm,ne luăm în braţe,
resuscităm vremuri biblice
când toţi eram uniţi printr-un blestem
ce voi îl numiţi poezie.