Ca o ploaie
coboară stele fără licăr
pe spinările turmelor albe,
prinse ca un ghimpe
de palmele mele tăcute.
Vine din urmă seara,
grăbind,
târându-se pe coate
către ochiul meu
neștiutor de noapte...
Sunt grele nopțile
aici în sufletul meu
când tot nisipul
apasă ca un gând,
ca o noapte peste-o noapte.