Trec printre arborii aceştia înalţi,
Să-mi caut anii strânşi, ca pe-o comoară –
Şi drumurile nu mă mai cunosc,
Nici prietenii buimaci, de-odinioară.

Pe-aici s-au dus în limpezi dimineţi
Şi mieii trişti, spre câmpuri de lumină;
Zadarnic vreau să urc prin frumuseţi,
Când lutul greu de suflet mi s-anină.

Şi paserile albe, de la Sud –
Nu vin s-aducă bucurii prin ruguri;
M-opresc sub crengi subţiri, nedumerit,
S-ascult cum suie primăvara-n muguri.

Îmi port privirea peste depărtări
Şi liniştea pădurilor i-amară.
În mine rod zănatice chemări
Spre ţara prinsă-n pulbere de seară.

Din LUMINI PESTE VĂMI 1940 - 1944