sunt imaterială
ireciclabilă
și nu iau foc
o lada cu deșeuri sentimentale
când Dumnezeu mă apucă cu dinții
de tălpile ude
și mă aruncă în mine
îmi scutur clepsidra fixata în piept
și merg să-mi plimb iluziile
pe aceeași alee conspiratoare

măsor la cronometru
un tur răcit între doua reprize de nesomn
îmi sărut umărul
parfumat cu miros de ploaie virgină
prind în pumn un fluture măcinat de vânt
și adresez o pereche de fraze necenzurate
frigului încolăcit de gâtul meu
ca șarpele din ilustrațiile biblice
îl las totuși să-mi numere dinții
cu un gest de pervers afemeiat

push la butonul cu imagini vizuale
și optez pentru funcția zoom in
printre neuronii obosiți
prinde circuit un fir de viața
alb
cenușiu
piersic
te văd un ghem
ce-și toarce liniștit căldura în sufletul meu