E-atâta liniște la mine,
Că mă întreb de sunt în viață.
Aud cum sângele în vene,
Desface nodul de la ață.

Că-i întuneric, nici nu-mi pasă,
Atâtea gânduri mă frământă,
Încep de la întâia clasă
Și mă opresc la ziua Sfântă.

De stau in sus, de stau culcata,
Tacerea, vine dupa mine.
E sentiment care ma cata.
E raul ce-mi doreste bine.

Atâtea întrebări îmi pun..
De când , de ce, sau, pentru cine?
A fost prea rău, a fost prea bun,
Așa e liniștea la mine..

Și mă foiesc în așternut,
Curând or să răsară zorii,
Tot trupu-mi este ca de lut
Și nu mă mai cuprind fiorii...