pâlcuri de toporaºi ºi viorele
se uitã la noi din ochii cuvintelor sale.
-s florile gândurilor noastre
mute sub vremi

viaþa clocoteºte-nspre noi din ele
ca-ntr-o oglindã.
-s umbre reale? fantastice?
sã ne trezeascã!

simboluri ne-ncurajeazã c-am fi
poeþi, filozofi, oameni buni ºi noi
doar ne-am nãscut tot în codrii
dîn Moldova, þara dorului

metaforele-i din scrisul fremãtãtor
dezvãluie o datorie ca o obsesie:
de a împãrtãºi lumii întregi
despre frumuseþea unor chipuri ºi locuri dragi

sã ne bucurãm: e în timpul prezent!
poartã ochii noºtri
înflorind ca viorele
în poemele sale