E prea strâmt printre cuvinte,
E prea frig în sensul lor,
E prea rece întunericul
În care nu pot să mai mor.
E un vânt rece afară
Și un cuvânt tremură de frig.
E rece vocala prin care
numele tău il strig;
E prea strâmt în cuvinte.
Din ele eu am ieșit
Gonită de trădarea lor,ce
încet,încet m-a zdrobit.
Mă împiedic de vorbele goale,
Le fac ghem și le arunc
în focul ce arde în sobă,
unde,uneori și eu mă ascund.
Și astfel,purificată și rece
La ele mă întorc mereu
prin ele ființa mea trece
Mă nasc,iubesc și eu.
...E prea strâmt printre cuvinte,
Și totuși acolo te aștept...