Cine eşti tu, cititorule care mă vei citi peste o sută de ani?
Nu pot să-ţi trimit măcar o singură floare din coroana aceasta primăvăratică,
nici o singură rază de aur din nourul acela îndepărtat.
Deschide uşile şi priveşte în depărtare.
În grădina ta înflorită,
culege amintirile parfumate ale florilor vestejite
de acum o sută de ani.
Fie ca să poţi simţi în bucuria inimii tale
bucuria vie ce a cântat într-o dimineaţă de primăvară,
trimiţându-ţi graiul plin de încântare dincolo de veac.