Amorul declanşează arsuri în epigastre
Şi basculăm, aritmic, adăpostiţi de-un corci,
Aceleaşi situaţii obscene şi albastre,
Când vine bodyguardu' şi ţipă;"Sunteţi porci!
Mă duc să-mi iau nunceakul!".Eu m-as retrage-n castre,
Te doare fix în dudă.Da'-ţi place.Te întorci

Cu ciocul înspre pu...pă.Mă calci pe bătături,
Nădragii-mi sfâşii iute.Deodată,te împunse,
Conform dorinţei tale, pichamărul.Auguri
Au prevestit,desigur:"Oiţe vor fi tunse
Cu foarfece dibace de diabolici buri!"
Dovada?Ai o blana...de dihor.Nepatrunse

Sunt caile iubirii. Hai,iute,nu e timp,
Pliz, coase-mi pantalonii, să nu-mi mai cadă-n vine
Când nimfele de mână m-or ţine in Olimp
Prin furcile acestea de-a dreptul caudine,
M-oi arunca,eroic, să prind alt anotimp
Sau poate...Dracu ştie...Un snop de bubaline...

Poezia parodiată:
Cântec de miner tânăr
de Ana Blandiana

Azi am plutit, iubito, pe ape mari albastre,
Cămaşa de pe mine, iubito, poţi s-o storci,
Şi m-am gândit pe ape la inimile noastre,
Dar m-ai strigat - tu poţi oricând să mă întorci! -
Şi-am revenit din apele albastre,
Şi ca dovadă - uite-un pumn de scoici.

Azi am umblat, iubito, prin mari şi-adânci păduri,
Îmi sfâşiară haina potecile ascunse.
Şi m-am gândit prin codri la ochii noştri puri,
Dar m-ai strigat - şi-n mine chemarea ta pătrunse;
Şi m-am întors din marile păduri,
Şi ca dovadă - iată-un pumn de frunze.

Azi m-am pierdut, iubito, prin straturi mari de timp
De pe obraz tu şterge-mi, iubito, anii bine,
Mi se părea-n milenii cu tine că mă plimb,
Dar m-ai strigat - şi glasul ţi-ajunse greu la mine
Şi m-am speriat că n-o să-ajung la timp,
Şi-am prins să-mping mormanele de timp
Spre viitor - şi iată-mă la tine.