Un amurg senin,
timpul așteptării...
tu iubito dezbrăcată'n movul
cel mai absolut sublim...

mă iubește întru Domnul
ca și ticăitul ceasului
ce'n piept încă'l mai țin!

Roțile de tren,
roțile dințate de la ceas
-pașii tăi călcând asfaltul,

mă dizolvă în Eden,
căutându-te la pas-
fiecare clipă,
fiecare ceas...

în trei iubirile ne sunt permise...
doi
plus Îngerul cu noi.