Ah rochiţa mea în vânt
aer şi pământ
în stare nu sunt

şi nici n-am fost vreodată
să spun ce mă face
să mă-nvârt prin lumea toată
fără carapace

şi să mă-ntorc în traseu haotic
mereu în acelaşi punct, ca un titirez despotic

asta-nseamnă oare
că mi-am găsit acasa?
nu mă mai doare
îmi abandonez carcasa...




*Acest text nu se vrea a fi unul serios, el a pornit de la un comentariu făcut de un prieten ("Ah rochiţa ta în vânt...") cu care m-am jucat puţin.