Pe grundul proaspăt se lipesc toate
Ca muştele pe scoci
Oameni magnetici şi flori uşor
De atras prin seminţe

Căţei cu ochii ieşiţi din orbite
Ieşiţi la rândul lor pe scara blocului
Lătrând cu dispreţ somnul
Fără vise al unei bucăţi de viaţă


Gândul lor stă la mingea portocalie
Restul e o iluzie, oameni dorind să
Se se vadă în timp ce îşi mănâncă
Ochii, vrăbiile cu branhii ce supravieţuiesc
Numai în ploaie, carne fără suflet
Şi suflet fără carne, dinţi de lup spărgând
Dinţii de miel, inimi umplute cu dulceaţă
De struguri, toamnă interioară, tu pentru mine
Fără mine, moartea departe
de a fi o iluzie optică.