poate pentru că mi se făcuse frică
peisajul se îndulcise/ oţetul se scurgea printre gingiile gâdelui
mă întrebam ce fel de gâde o fi acesta
fără mască/ poate avea suflet
mai ştii/ nu-l ghiceam/ avea acel rânjet cariat asimetric
şi albeaţă în ochiul drept aşa că nu mă privea decât cu un
roşu spart/ în mulţime un pitic cu fruntea despicată
îi crescuse o pasăre în locul acelei deschizături/ se zbătea
cu o aripă în afară
ciugulea ochii omului mai mult viu decât mort
atunci am înţeles că nimeni nu mă putea vedea
pretutindeni erau păsări care acopereau ochii unele cu aripile/ altele cu piepturile
cele din urmă mâncau puţinul de vedere rămasă
gâdele a tras peste capetele noastre o mască
şi ne-am ciopârţit unul altuia
în întuneric.