Numai brazii mai rămân în vreme
Neclintiţi şi pururi semeţi;
Numai brazii poartă albe steme
De lumină grea în dimineţi.

Numai brazii stau pe culmi din veac,
Ploi şi vânturi aprige să-nfrunte.
Numai brazii nalţi şi neamul dac
Suie-mpovăraţi de ani, pe munte.

Iar când vine toamna peste măguri,
Arborii de frunze să-i despoaie,
Numai brazii fremătând prin neguri,
Nu-şi apleacă fruntea, nu se-ndoaie.


Din LUMINI PESTE VĂMI 1940 - 1944