Viata ca-n spectacol


E dimineata
si soarele doarme inca.
Dorm si pietroaiele pe drum
sforaind in orchestra.
Pe balta pitica un brotac
se plimba cu barca sefului
si face ochi dulci unei vrabii
iesita la plaja.
Pe strada huruit de tractor
inecat in frisca de ceata.
Mi se face iarasi somn.
Intind o mana
si dau o palma soarelui.
Somnul speriat fuge mancand
vazduhul leganat
pe apa sambetei.
Soarele simte durerea si plange.
Roua se asterne.
Ceata ofteaza.
Nu-i place astrul zilei.
Isi ridica fustele
si se furiseaza
in gaoci de oua proaspete.
Puii trec in somaj
si asteapta sa devina
candidati in parlamentul curtii.
Cineva incearca fara succes
sa porneasca motorul.
Ma uit:o musca impotmolita
in dulceata de pe tartina mea.
"Nu-mi este foame",imi sugerez
si continui sa privesc
in acompaniament de orchestra stomacala,
SPECTACOLUL VIETII...