Hai să-ți cânt o dulce amintire
Despre trecut, prezent și viitor,
Să-ți regăsești cuvinte și-armonie,
Să uiți ușor de sihăstrie,
Să poți să te desprinzi în zbor.

Pe coala albă ce ți-ai așternut în față,
Înghețul îți sugrumă azi cuvântul.
Nu știi să sufli sau să ceri povață
Și nici să te compătimești, paiață,
Trecutul tău te spulberă ca vântul.

Cenușa ta nu-i călimară, nici cerneală,
Nici crivățul nu vrea s-o fure.
Alergi și cauți în trecut rivală,
În ură, agonie, crudă fală,
Și uiți să cerni cuvintele obscure.

Ridică tocu-nsângerat de vreme
Și-asterne iar frumoase simțăminte,
Închide-n vers tentații vechi, perene,
Prefă-le-n ape dulci, viclene,
Îngroapă-ți teama-n sute de morminte.

Nicicând n-ai să mai poți răni,
Petala ce ți-ai ingropat departe.
Decât în rime lungi să scrii
De zâmbet și de ochi puri de copii,
Ridică tocul, scribe, fugi de moarte.