începutul acestei hârtii are marginea ruptă
prin minele din valea jiului întoarce iarna
zăpadă ce vine tot mai neagră mai rece mai alungând din tăcerea numelui tău

eu
iubito vreau să merg spre Siberia iată întreb în stânga
în dreapta
care este ultima gară îmi spun unii că acolo nu locuiesc oameni că e capătul lumii
nu cunosc limba rusă știu că e frig pe pământ
plânge un om salvator nu mai are pe cine
vezi cred că drumul ăsta o să fie din lungime mai scurt mai aprig Dumnezeu poate își face de lucru și lasă în urmă

ultima gară din siberia nici nu există îmi spune tușa mea de la țară zice stai mă omule acasă ea a fost deportată
trăiesc

am citit prin ziare că oamenii vor să plece pe altă planetă de parcă nu e de ajuns cimitirul zilei de azi am văzut la televizor că se dau recompense că prin biserici nu e loc nici pe afară
umblă cântărețul dă pagina
alt început aceeași margine ruptă

nu am dovezi că Dumnezeu nu există
eu abia învăț să mă rog

sub pământ nu mai este nimeni acasă