Ni se alătură la drum de la-nceput
Cohorte-ntregi de vajnice trăiri
În frunte cu-n necunoscut,
Stăpân a-ntregii noastre firi.

Le facem loc trăirilor din piatră
Fără să știm ce neputință ne-npresoară,
Ca-n sufletele noastre să se-aștearnă
Atât de-ncremenita grea povară.

Și-n devenire noastră-ntâmplătoare
Am vrea să știm măcar unde-am ajuns,
Și-ncet încet din fiecare
Eliberat să fie cel ascuns.

Nesuferiți ne suntem fără voie
Când încleștați fiind simțim,
Că fie și-ntr-o disperare
Ce n-am putut nicicând, acum, am vrea să fim.