vântul cade spre abis,
pare a fi un vis...
lacrima`mi firip`un sunet
de azi mai mult stins...
scaunul de mult stricat,
condamnă colțul pătrat
c-a trișat ,prea peste masură, cînd...s-a pozitionat.
aliniat pe scară,...
pas ce-asteapt-o domnișoară
cu sfială atac-o treaptă
că nu`i destul de despteaptă
disperare`apare`n ochii treptei adormite
cum de își perminte dom`le , pe ea pasul slab sa o desminte
de ani face-același lucru, cuminte sfiită
ca acum să vină pasul, cu o nesimțire cioplită.
Vitrina`i la loc de cinste,
veche prafuită.
În valuri de panză gri
de păianjeni faurită
Ca regina ne-adormită
isteață, plăpândă,
Medalia aurită
sfătuiește ne-adormită
pe cei ce o ascultă
în forfota ce pare prea asurzitoare,
Domnul somn bătrân, că doar nu`i la tinerețe
Isi mai vrea o clipa doară,
Un ațipit și-iese-afară
Calmă starea dezolatoare
Nu se`ncumetă , cumva
să dea drumu la motoare
vrea să bage roate`n bețe,
ca doar mare-i între spețe