Iubire-n câmpul cu bujori

De sute ºi de mii de ori,
noi ne-am iubit în câmpul cu bujori;
acolo întâi ne-am îmbãtat
de-ambrozie ºi nectarul parfumat.

O, cât de mult am contemplat
Yon-ul tãu, îmbujorat,
ºi pãrul de pe munte, mãtãsos
ºi corpul tãu de vis - mãrinimos.

ªi vulva ta aprinsã - un aprins bujor,
ce-ºi deschidea petalele de dor;
între bujorii roºii de câmpie
pãrea un lotus cu petale - o mie.


Efluvii am stârnit naturii,
când toþi bujorii îþi atinse nurii
ºi freamãt au pornit, natura toatã
pãrea de dragoste îmbãtatã.

Se prinse-n horã, ca un vârtej în cer
ºi chipul tãu lucind, un giuvaier,
ºi erotismul tãu - cu forþa lui divinã,
ne-a înãlþat pe-o razã de luminã.

ªi am urcat la cer, mai sus, avid,
spre al Mandalei mare Vid,
când lingam-ul þi-a atins yon-ul
am trezit în cer tot Panteonul.

S-au iubit ºi zeii din Olimp,
întineriþi în veºnicul lor timp;
a rãsunat în toatã galaxia
de dragoste cum cântã simfonia.

Ce elixir de soare ºi de lunã
ºi-atâtor aºtri-n horã, împreunã;
erai numai vãpãi, petale înmiite
se desfãceau de eros împlinite.

Iar dansul tãu în câmpul cu bujori
mi-a însetat privirea de fiori
am bãut plãcerea, elixirul vieþii,
ºi roua din bujorii dimineþii.

Ca tantricii în ritualul lor
noi ne-am iubit în câmpul cu bujor
ºi îmbãtaþi de-acel poem sublim
am murit, ca veºnic sã trãim.