Cuvintele se joacă de-a v-ați ascunselea, mă strigă pe nume
mă cheamă să le ghicesc sensurile enigmatic
ascunse în mersul apelor, în vuietul munților
mă ademenesc cu mirosurile florilor de-nu-mă-uita
și sunetul frunzelor ce-și șuieră nemurirea pe câmpuri.
Cuvintele se ascund printre foile albe presărate cu indescifrabile
desene de copii, se arcuiesc pe acoperișurile caselor,
iși încolăcesc silabele în jurul cozilor unor pisici cafenii
și dansează dezlanțuite pe câmpuri printre frunze ruginii
pe ritmurile de chitară ale greierilor flămânzi.
Cuvintele se ascund infricoșate din calea vântului turbat
ce-și strigă supremația în cele patru colțuri ale lumii
și zgribulite se îmbrățișează strâns în neinteligibile
rânduri, își împărtășesc șoptind teama de frig,
de pustiu și de singuratate, de orele târzii din noapte când
luna se ascunde în turnul său de smoală și...
Cuvintele îngana pe-acorduri de pian balada unei fete cu plete arămii
ce și-a vrăjit supușii sărutându-i cu-aroma unor galbene gutui.