 |
|
|
|
|
|
|
|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Soacră, soacră... 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-07 | |
acum când înserarea e deja un surâs vinovat
și toamna-i coborâtă în stradă pe trotuare cuprinsă de o teamă naivă îmi aduc aminte de ei bătrânul ceasornicar și imponderabila Castaniela trăia cândva într-o poveste prea nobilă tristă și desigur concretă o demoazelă aleasă maronie sprințară pe numele ei Castaniela trăia ce trăia apoi ca din greșeală cobora tandru geana și înfiorată cânta cam așa: unde-s pădurile de zahăr brun și iarmaroacele de altădată unde-s cărnoasele fructe uitate până târziu la fereastră sorocul e aici și ceasul oprit e din viață lumina e mută cine pe cine acum mai răsfață? cânta cu voce prea tare cânta până hăt înspre lună cânta de nebună tot în aceeași poveste prea nobilă tristă și desigur concretă mai trăia câteodată și un bătrân dar aprig ceasornicar în atelierul său timpul dormea ascuns prin sertare bizare cobora de-acolo uneori doar cât să privească peste garduri sălbatice prin curți părăsite prin cotloane stinghere unde își purtau somnul îngeri hazlii să privească vă spun și să caute ore minute și clipe numai bune de prins în ceasornice mult prea grăbite și pentru că tot trăiau în aceeași poveste prea nobilă tristă și desigur concretă s-au hotărât să cânte-mpreună cu voce prea tare până spre lună cu voce nebună: uite pădurile de zahăr brun uite iarmarocul de-amiază uite cărnoasele fructe cum strălucesc la fereastră fără de teamă sorocul e aici nu-i nimeni nebun sorocul e aici și ceasurile toate-s doar fum nu-i mută lumina ea pe noi ne răsfață (trebuie cu siguranță să ai timpul viu înaintea ochilor ca să poți vorbi despre el. să îți bați singur cuie în palme și să te așezi pe cruce liniștit. nu te va coborî nimeni de acolo.nimeni nu îți va șterge cu pletele sale oboseala ce-ți picură din rănile pe care singur ți le-ai făcut. nici sângele care curge năvalnic din trupul odată prea tânăr și mult prea curat. poate doar dimineața în care te vei privi cum dormi pe acoperișul ultimei case albe din cele 1000 de case care ți-au fost dăruite la naștere. poate doar larma lumii rotind la nesfârșit un glob de plastic sau poate de foc.poate doar povestea bătrânului ceasornicar și a imponderabilei Castaniela) ascultă poezia în lectura autoarei
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
