Topoare mușcă din văzduh, flămânde
Și se opresc în aer câteodată,
Din foamea de măcel când se arată
Câte un suflet și-o lacrimă de sânge.

Codrul se uscă la vederea lor
Că s-a urzit moarte în codru.
La umbra frunzelor uscate vor
Să-și facă lac de trupuri sobru.

Doar Ei răsuflă din sudoare
Căci suflul celor de jos,ce-acum privesc de sus
S-a risipit într-un abis în dar adus
Dorinței lor de-a mânui topoare.

C-un sunet surd se lasă noaptea
Morminte neclădite cer răcoare
Gâtleje goale se mistuie în setea
De sânge-a unor oameni goi.Topoare.