La sfârșitul zilei mă-nnod în pantalonii
strâmți ai lui Paul- gleznele roșii par bătute
cu rândul aspru de rumeguș amestecat cu
lipici- rama tabloului uriaș lăsat să privească
la păianjeni cum coboară pe perete.

Sfârșitul zilei e blue, acruț ca o cireașă
galbenă scuipată cu tot cu sâmbure în carnea
pusă să stea la căldura reșoului.
Trenciul meu roade în carpetă- e blue palid,
somptuos la suflarea pe care pâinea, strânsă
zile-n șir acolo, o frânge într-un cârcel
pe spate.
- Vioara ori ce-a însemnat a ei năpădire în
albastrele vene, în umbra rotulei sau în praful
mărunt și verde din care oasele ei se clădesc
(?) lumea lăsată pe pământ în 6 zile.

Mă-nnod în cearșaful aruncat de curent.
If i shall sleep-sleep queering my
tomb of slim and white unforgettable widow. .
[Ever ever (!)] Le rouge sentiment de la coeur
que vive le sommeil. Silence! I’m not that
mother, I’m not that mother!
La sfârșit, cât macii zac sub sticlă, mă lipesc
de marginea lor cea moale și cafenie către
sămânța în care dau curând.