uneori greierii mei

am citit poemul din doua rasuflari! prima oara cu frica de a-i atinge prea mult imaginile dragostei de departe si a doua cu incercarea de a transporta tristetea in mine insami.

aș purta la brâu distanța
uite asta care știe pe de rost toate stelele
dezbrăcând umbrei cămeși numa nume să nu-i coși
uneori greierii mei în timpanul zilei tale

cu mult respect
a.s.

uf.......ar trebui învățată pe de rost.
cezara

vă foarte mulțumesc pentru comentariu mă bucur să știu că și dumneavoastră înțelegeți acest rost

poate că diferența sau restul acesta de fus orar pune piedici și iată nu am observat că te alături inimii ca o bătaie de duminică a floriilor

Uneori greierii tăi dezvălui taine.
Greierii din dragostea pentru doamna dedin afară sunt foarte simpatici.
greierii cusuți în cămașă, greieri în tmpanul zilei
o poezie care cucerește prin gingășia versului

credeam ca de pe acolo - de pe meleaguri americanesti - vii cu ceva mai nou, dar tu... tot cu \"camasi\" (de cusut si de descusut sau gata cusute-descusute), \"nume\" si \"doamna\" \"de departe\" si \"de dinafara\" :D ei, si... \"soldat\", cumva (desi, imi pare mie, nu te prea omori cu zile: am vazut pe blogul tau :D)

of, si \"greierii\" \"tai\"! Mai poate crede lumea ca ti-as tinti cu mailurile mele de pe agonia! (pacatele mele: am un titlu in pagina, care asa si suna: \"mail cu luna si greieri\"! ca sa nu mai amintesc de poezia mea veche-veche, unde spun ca \"am in vene suc de rodii\"!) hai sa-ti poarte noroc greierii! si hai mai zi ceva poezie cu accent mai pronuntat de pe acolo!

(acum sa nu crezi ca sunt asa cum sunt suparata pentru ca mi-ai zis \"vecina\" in loc de \"sora\" :D)

cind te urechea \"sora\" la lansare cu cusutul camesilor nu o credeam, acu cred ca ti s o facut dor de ea. ca tare te ai mai straduit sa scrii intocmai cum nu i place doamnei caloianu, s au nu te ai mai putut abtine. plesneau camesile pe tine si n avea cini sa le coase. mai tii minte ziua aia insorita cu - v a rugat dnul silisteanu sa l sunati pe nr acesta - ce inspirat e dnul silisteanu in amiaza, si ionașii polițiști cu amenda. ce departe ești acu, pesemne ti s o facut cam dor de greierasii tai...

ec

curge aici un fel de timp al iubirii în care totul e posibil...în care ziua și noaptea se întâlnesc, se confundă, completează, nasc, recompun, una pe cealaltă...prin adâncul înalt al cuvântului...tare frumos!...un poem cu mari profunzimi...

nu aș avea prea mult curaj dacă nu aș vedea aici semne care mai de care mai luminoase.așa că mulțumesc în dimineața aceasta americană și las dumneavoastră speranță de bucurie îndemn la frumos și așteptare