priveam cum degetele tale lăsau
urme de sânge în părul meu bolnav
ascultam clopotul din turlă
ce striga în urmă
să-i înapoiezi glasul îngropat în ţărână
ca şi cum tu ai fi fost
ultimul înger de pază la porţile raiului
iar sub tălpile tale
copiii lui Lucifer ar fi smuls florile vieţii
închipuindu-şi
omul îngropat în păcat
până la glezne

am strigat către tine
priveşte!
în oglinda cerului
oamenii mor însetaţi de iubirea bolnavă
ca şi copiii flămânzi
cu tălpile roase de şoareci
priveşte iarăşi spre oameni
să-nţelegi de ce mor singuri
când praful fierbinte le soarbe povestea din vene.