imaginează-ți o seară leneșă,
când păsări stau zgribulite
sub ramurile copacilor îmbătrâniți,
iar ploaia îneacă trotuarele...

ascultă zgomotul unor mașini singuratice,
ce traversează orașul
și privește cum sub lumina slabă a unui neon murdar,
picăturile de ploaie izbesc puternic fereastra...

în această imagine neglijată de tine
mă regăsesc eu...răpusă de oboseală,
cu obrajii palizi și pielea rece
o ultimă șoaptă rostesc încet buzele mele:

"la revedere Ra"

trecutul nu mă mai lasă să visez.
mă îndeamnă să plec mai departe...
stau întinsă într-un pat cu trandafiri
și retrăiesc pentru ultima oară amintirile cu "noi".

nimic nu mă făcea mai fericită decât acel trup
care își desfăcea aripile, se uita la mine și tăcea!

arunc de pe mine hainele ponosite și vechi,
mă descalț de bocancii grei și plini de noroi
las ploaia să curățe atingerea buzelor tale...

chiar dacă această seară nu există...iar eu nu sunt
decât o iluzie,
cu o ultimă șoaptă
și strângând la piept un trandafir ofilit
rostesc :
"la revedere Ra"!