într-o iarnă, acum vreo zece ani, mă plimbam pe străzile Iaşului,
cu B de la fizică, B îmi zice, ştii, noi îl căutăm pe Dumnezeu,
ca şi cum Dumnezeu ar fi o particulă, mai zice B,
eu nu îl cred, încep să râd, hai măi, cum să fie o particulă,
are cel puţin unu nouăzeci,
mda, tu crezi că Dumnezeu arată ca Domnul Pa,
eu cred că Dumnezeu e în tot şi în toate,
aşa da, zice B şi iarna începe să ningă pe Moldova,
noi să îngheţăm pe străzi, anii să ne ajungă din urmă,
Dumnezeu să continue să fie doar o particulă şi undeva să se audă Bach,
pentru ca mai apoi el să plece, aşa cum pleacă toţi din ţara asta,
să îl caute pe Dumnezeu în altă parte,
Dumnezeu nu e de găsit chiar oriunde, asta e clar,
eu am să plec, zice B, tu rămâi aici, scrie texte,
bagă-l pe Dumnezeu în poezie, creşte pisici, ai grijă
de tot şi de toate,

de parcă nu ar fi peste tot cheiţe de învârtit lumea
în Dumnezeul-păpuşă, de parcă nu ar fi peste tot norii de zahăr,
căsuţele de acadea şi pantofii Cenuşăresei.

tu ce ai vrea, eu, eu vreau ca într-o zi
Domnul Pa să vină