într-o lume ideală, eu aş desfiinţa cultura.
aş desfiinţa blogurile, site-urile de literatură, netul, scrisorile, poştaşii, ziarele,
maşinile, tramvaiele, avioanele, chestiile alea de machiat şi de dat pe unghii, parfumurile şi
fixativul de păr, telefoanele, pe astea le-aş desfiinţa în primul rând,
aş lăsa doar apelul de urgenţă, apoi aş desfiinţa toate numerele, numele de familie,
literele mari, diacriticele, accentele şi sedilele, ghilimelele, punctul şi
punctul şi virgula, buchetele de flori, florile artificiale, aş desfiinţa pixurile, creioanele,
radierele chinezesti, stilourile cu peniţe de aur, cernelurile, caietele de dictando şi
caietele de mate, blocurile de desen, băncile, husele, papucii de schimb, coroniţele, premiile,
aş desfiinţa mai ales premiile, medaliile, olimpiadele, tricourile cu scris şi scrisul,
pantalonii scurţi, mersul pe jos şi mersul pe sus, puricii şi zgarda roşie anti-purici, veterinarii
şi pe ceilalţi doctori, asistentele, halatele albe şi gărzile de sâmbătă noaptea,
ritualurile, ruinele şi arheologii,
i-aş desfiinţa pe toţi prometeii, aristotelii şi pascalii din lume,

aş lăsa doar câteva păsări, naşterea, căsătoria şi moartea