Când am fost învins,
Când am suferit
Şi disperat am întrebat „de ce”,
Şi disperat am ţipat „ajutor”,
În jur s-a întins un pustiu de tăcere.
Îmi ţiuia în urechi.
Chiar şi cerul s-a întunecat.
Ochii mei căutau în întunericul ochilor lor.
Nu am primit niciun răspuns.
M-am simţit singur.

Când am învins,
Când m-am bucurat
Şi plin de încântare am strigat
„Priviţi. Zâmbiţi. Poftiţi!”.
În juru-mi nu mai încăpea nimic.
Învălmăşeală, veselie, cânt.
Chiar şi cerul s-a mai luminat.
Ochii mei căutau însetaţi ochii lor.
Nu am primit niciun răspuns.
Tot singur.