poezii poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii Promo:
romana Poezii, Poezie english Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie armana Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
text recomandat de - nica mădălina


Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3095 .



primera canción de cuna de Manuel el Francés
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Catalin Pavel ]

2008-07-06  |     | 



de atîtea ori ne apără derizoriul
încît începi să presimți
violența răzbunării lui,
pentru că nu e zi să nu împiedici pe cineva să se sinucidă
cu o glumă stupidă,
nu e seară să nu vorbești cu cineva care e în picioare lîngă zid
la etajul opt și să-i spui
ce dracu, acum te-ai trezit să faci asta, cînd diseară e meci,
feceme brașov cu asea tîrgu mureș
sau, dacă te duci după țigări, să știi că primii 20 de metri
o să mergi într-adevăr mai repede ca liftul
dar următorii 20 mult mai încet,
facem asta atît de des, unii cu alții,
încît știm că într-o zi s-ar putea să întrebi pe cineva
la piața unirii doi, care e direcția pentru brîncoveanu
și omul să ducă mîna la inimă și să cadă pe scaunul roșu

poate că nu e timpul pierdut să
înțelegi că în jurul nostru se află ceva,
chiar dacă nu există încă dovezi concrete pentru asta,
ceva exprimabil în propriile noastre categorii -
teama noastră dintotdeauna e că lumea este un cu-totul-altceva
ceva ininteligibil, ceva în termeni imposibili
și marile noastre experiențe, marile noastre traumatisme,
sînt atunci cînd constatăm că lumea e de fapt o stradă, sau o piață, sau un pat
iar funcția noastră aici este bineînțeles de a fi
dispensatori de derizoriu,
ca un fel de automate de floricele
dar ține minte, orice este acceptabil
mai ales dacă ne gîndim de unde am plecat,
cît de rău eram, cît de jos, acum e mai puțin rău, mai puțin jos,
automatul de floricele este un real progres
și cine are dreptul să-mi spună
că trebuia să țintesc mai sus
știind de unde vin, cunoști foarte bine toate astea, știi astea,
toate formulele care te ajută cînd tabăra ta este invadată,
în liniște
și invadatorii aduc propriile lor lumini,
tu clipești încet
și nimeni nu te întreabă nimic

totuși lumea care merge pe lîngă tine,
încet ca un bandaj pe care îl desfaci de pe o rană,
tăcerea asta nesfîrșită prin care se plimbă turnuri,
poate nu trebuie făcută bucăți și transportată în vizuina noastră
nu trebuie înțeleasă pas cu pas, felie cu felie,
ci trebuie intrat
în toată lumea
la dracu cu derizoriul -
a fost o strategie de tranziție
pentru vremea cînd tot ceea ce puteam face era să nu aflăm,
cînd nu puteam răspunde la nimic pentru că nu aveam nimic;

dar acum ieși din amfora umbrei tale, ieși din viii și morții,
ieși din cetățile și popoarele tale,
ieși din troleibuzele care așteaptă la capăt la thorwaldsen
ieși din toate crisalidele, din toate cîrciumile, din toate cuvintele
ia lumea deodată, fără să o vezi venind,
cum ai cădea cu fruntea de trotuar într-un mod bine organizat

sigur că s-ar putea să înțelegi că de fapt de acolo veneau
de unde altundeva
porțiile zilnice de sănătate și boală pe care le înghițim
în fiecare dimineață la trezire,
ca deținuții niște tuburi cu bani
sau cronos pe copiii lui,
și asta s-ar putea să-ți scadă puțin entuziasmul,
să-ți jerpelească puțin revelația, mere concoction of old age
în lume nu poți fi decît tranzacționist -
noi avem terenuri acolo
lumea are terenuri în noi,
toate astea poartă numele de bogății, poartă numele de ostatici,
lumea e o catedrală de chilipiruri și o măcelărie de înaltă distincție
toate frumos indicate
pe harta după care mergi noaptea
în direcția în care se duce lumea să se verse
mergi, sigur că da, mergi
deși tu nu vei putea intra pe ușa aceea mare,
poate o deltă a frumuseții,
poate o lume de dincolo de lume,
magicianul care iese din joben ținînd un joben
din care iese un magician, ai dracu comuniști,
și singurul ajutor pe care ți-l poți da
este să fii frivol să fii derizoriu
să nu poți să spui nimic pentru că nu ai nimic
să cazi pe banca neagră
și să aștepți

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!