m-am trezit pe dos cu stomacul la gură urându-mă
și eu urându-l pe el
și-o senzație devastatoare că e august încă o dată
că acum începe
și eu
trebuie să plec la bătălie

am stat în genunchi
să mă uit la tine
dezasamblând teoria că ți s-ar putea întâmpla ceva fără rost și eu să nu pot
să întorc pământul pe dos
să-l netezesc precum un cearceaf

în fiecare fir de păr de-al tău locuia
perfect rotund
o picătură de apă
și nu era fericire nici adorație nici teamă

mai știu că aveam o cămașă desfăcută din toate părțile
asta și eram d e s f ă c u t ă d i n t o a t e p ă r ț i l e
încă mai aud ușile târșâitul plânsetul sâcâiala toate zgomotele - un curent mârșav
lumina de care să te apăr
și gândacii

când o să afli spune-mi de ce ticăiam

mă îndoiesc să-ți pot da cândva povestea ta
așa că mi-e greu să vorbesc despre toate astea
cum habar nu am ce culoare aveai
cum mă oftic pentru tonele de tutun pe care le bag în mine
cum nu mă vindec de starea aia de alertă
cum toată isprava nu e vis nici demonstrație și nici nu se învață de undeva
nu ți-am pus nimic în desagă nici foame nici frică
nu ți-am construit culcuș nu moment de grație nu viitor
precum tot nimic o să-ți las vreodată
tot ce am
nu se înscrie în diagrame
nu se raportează procentual la impact
nu se închide nu se aruncă la ghenă și nu se scrie
o să moară odată cu mine

încă mai am mirosul tău și asta e o fotografie pe care n-am să o fac niciodată
câțiva centrimetri pătrați pe-un ciment rece
au fost siguranța
că nimic nu va mai fi ca înainte