mă întrebi dacă râd
talentul meu de scriitor
râd de moarte
când văd plecările prea dese
îmi apare îmbrăcată-n negru
o femeie frumoasă
cu un corp ispititor
picioare perfecte
poate asta-i atracția ei irezistibilă
după o viață trudită
nu scrie în Coran de fecioarele de dincolo
nu mă convinge să-i spun numele neștiut
de fecioară
e tainică tăcută
vorbește rar s-o ascult atent
știi ce-mi spune când sunt trist
de pildă acum
îmi zice pe la mine n-ai mai trecut de mult
dar cum să vin așa
nu am învățat să mor
doar când eram copil îi speriam pe cei dragi
eram un actor desăvârșit
până nu-mi împlineau voile eram bolnav
chiar imitam căderea-n transă
acum am dat de gustul cuvântului
până îl sculptez în trupul meu
mai durează
nu știu dacă mă înțelegi
învață-te cu mine cum sunt
adică un instrument la care cântă Dumnezeu
simfonia vieții oda bucuriei