Câte inimi ar trebui să îngrămădesc
În pieptul acesta costeliv,
Să pot simţi ritmul tânguirilor tale?
Vinul de măceşe nu-ţi mai place.
Vrei vin, vin!
Dimineaţa clopotele se trezesc
În turla bisericii de pe Strada Şapte.
Îţi pui perna peste urechi.
Ce borboroseşti în taină, nu ştiu;
Visele-ţi vor fi fiind vinovate;
Sau întrebările la care nu ai răspuns.
Cocoşul din balconul vecin
Îşi închide pleoapele vineţii la asfinţit.
Liniştea se aşează moale;
Voal peste acoperişurile plate.
Din pianul de lângă fereastră
Şi din tristeţea ta gri,
Sonata Kreutzer aleargă
După soarele care se ascunde
Roşu la faţă
În spatele dealurilor goale.
Inima mea prinde ritmul degetelor agitate.
Mă grăbesc să iau un calmant, să nu fac infarct.
Nu voi mai putea simţi mâine dimineaţă
Ritmul tânguirilor tale.

Dan David, Los Angeles, 10-22-2005.