Renaşterea androginului

,,De te doresc atât de mult femeie!
E pentru că…, născută eşti din mine.
Când ,,te-am văzut’’ aprinsa-i o scânteie
Şi-atunci m-am cunoscut…, prin tine.

De când te-a separat de mine Zeul,
De-atunci, dorinţele-n mine ard.
Mereu te caut, ca să-mi unesc cu tine eul.
Să te găsesc: e oare un destin?... sau e hazard?

Deschide-mi, dară, poarta lumii!
Şi, dă-mi să muşc din fructul cel oprit!
Ca să cunosc şi binele şi răul,
chiar alungat din rai şi aspru pedepsit.

Sub raza de argint a lunii;
Ne vom uni vrăjiţi, în Unul,
Ca să schimbăm de-acum fiinţa lumii
Să fim la fel, cum e… şi Zeul!''
vasile anton