Între pământ şi-atâta cer
Călătoresc mereu
Şi am pornit la drum demult.
Din câte visuri am avut
Uitarea le-a-nghiţit pe rând
Dar ce-am avut, nimic nu ştiu
Nici n-am murit, nici nu exist.
Mi-e mistuită inima de-atâta dor
De când colind pe acest pământ
Şi-am ostenit de atâta drum
Am şi uitat că mai exist.
Din câte-am vrut, nimic nu pot.
Mă bântuie dorul şi gândul în noapte
Dar dorul de tine mai mult decât toate.
În noaptea mea albă de vis nu se poate
Un şir de dorinţi şi visuri deşarte.
Poate să vină o vreme curând
Când eu pentru tine nimic însemnând
Fără niciun regret să mă dai deoparte.
Şi asta poate doar într-o noapte.