“Dumnezeu nu există!”
a-ntors spatele şi-a plecat.
“Opreşte-te, dovedeşte!”
Voiam să-l ajung
dar eram ca ţintuit.

Am fost foarte fericit
când m-am trezit
am schimbat partea
să adorm privind acvariul.
Străvezia nemişcată
m-a ridicat.
Pereţii erau întregi
podeaua uscată;
pe masă oasele peştilor.

Cu pâinea nor
am plouat cu firimituri
acoperindu-i.
N-am plâns
erau peşti de apă dulce.

Mâine voi cumpăra alţii la fel
şi ca să visez adevărat
voi adopta un motan tărcat (barbus sumatranus).
Nu o să-i cumpăr perniţă
ci special o undiţă