Dincolo de noi
se întinde oceanul amăgirilor
care uneori se revarsă
și ne inundă sufletele;
dacă nu reușim să alungăm tentațiile
lipsite de măsură
ne putem înneca
în propriile noastre patimi și vise.

Dincolo de noi
fuga se transformă în lumină
când ne lăsăm copleșiți de iubire
și în întuneric
când îngenunchiem în fața gândurilor
ce ne hărțuiesc, ca haitele, mereu
și ne fură mereu din fericire.

Dincolo de noi
suntem tot noi,
cei care ne dorim altă identitate,
cei care ne lăsăm robiți
de ispita fugii de sine
pentru o falsă libertate,
cei care adunăm cu inima stelele de pe cer
pentru a le sădi în nopțile reci și întunecate
în care ne-am rătăcit căutându-ne
și din care dorim să ieșim
purificați…
Dincolo de noi
suntem tot noi,
dar în adâncul nostru cine s-a cuibărit
și doarme adânc
ca un prunc sătul și ostenit?