Lumina verde a albelor omizi
stomac febril arde la neputința
zădărnicirii aripilor ideilor
migratoare ce se odihnesc pe
copacul fibros al creației.

Rogvaivul curcubeului ce se înalță
din punte de corabie de
Cristofor Coulumb ajuns pe
neinventatul țărm al
mării nevăzute ce scaldă cu
palmele ei ude continentul singurătății.

Cearșafuri pline de scoici și pești
mărunți zac în profilul
apusului de moarte; iar
oxigenul sărat așteaptă calul
în galop sa-i asfixieze plămânul,
când infinitele hoarde de hoți
sugrumă hotarele câmpiei albastre
cu unghii ce dau în floare.